Najwan Darwish

Najwan Darwish este cel mai bun poet palestinian din noua generaţie. Printr-o coincidenţă onomastică duce mai departe moştenirea lăsată de fondatorul poeziei palestiniene moderne, Mahmoud Darwish. Născut acum 38 de ani în Ierusalim, Darwish le poate părea unora (nefamiliarizaţi/ sau eronat familiarizaţi cu profilul zonei din care provine poetul) excesiv. Atenţie. Şi cei care vor vedea în textele lui Darwish doar o formă a rezistenţei palestiniene se vor afla într-o profundă eroare, la această concluzie se poate ajunge exclusiv în urma unei lecturi funciarmente reducţioniste. În primul rând, perspectiva lui Darwish nu se limitează doar la experienţa palestiniană, ci e complexă, cuprinzând toţi opresaţii regiunii (kurzii, armenii), cei cu semne victimare, de marginalitate. Cum just se autodefineşte, poetul “transformă rebeliunea în poezie”. În mecanismele transformării revoltei în text poetic constă valoarea indubitabilă a poeziilor, în delegarea şi dereglarea de voci poetice (criticii au remarcat aparenta inconstanţă a poeticii sale), în dialogismul incertitudinilor.

Un revoltat absolut este Darwish, o conştiinţă critică (a i vedea poziţia la adresa regimurilor arabe, dar şi neînduplecarea în faţa corupţiei care domină clasa politică din Palestina: “cum putem rezista ocupaţiei israeliene fără să criticăm nedreptăţile pe care noi le facem?”).

Textele cuprinse în prima sa selecţie în limba engleză “Nothing More to Lose” (epuizată deja în 4 ediţii) acoperă o perioadă de 15 ani. Se explică parţial şi impresia că avem de-a face cu o voce fragmentată. Chiar traducătorul , Kareem James Abu-Zeid, a mărturisit dificultatea de a găsi un ton unificator: “Nu traduc un poet, ci mai mulţi”.

În începuturile în retortă şi sistemele de decompresie (atenţie la simetriile cu semn schimbat), în ipoteza inconştientului persecutor, văd eu principalul câştig al poeziei lui Darwish care îl sustrage din masa de poeţi palestinieni protestatari şi îl face liderul incontestabil.

Poetul a putut fi ascultat de cititorii români (acum 2 ani) graţie organizatorilor Festivalului Internațional de Literatură de la București .

Sunt onorată să traduc pentru prima dată în limba română versurile acestui poet cu un talent atât de radical.

Patru cadavre

Aş părea radical, amice, dacă ţi-aş spune că am văzut două cadavre de dimineaţă în ziarul pe care îl editezi?
Aş părea radical dacă aş pune întrebări despre suspecta abilitate cu care aceste cadavre sunt supraexpuse între o înmormântare şi alta?
E pentru că ştii că aceste cadavre conduc lumea?
Sau pentru că acestea sau altele prind rădăcini în străfundurile voastre fertile, prolifice?

Este abilitate, disperare, inconsecvenţă?…
Ce e?
– Aş vrea să aflu

Cadavrele îşi întind picioarele umflate
fiecare aplaudă
bolboroseşte
şi se împăunează în timp ce statele-staţii-satelit-de-petrol le urmăresc
(acolo unde vieţile noastre se carbonizează)-

De dimineaţă am văzut trei cadavre în ziarul pe care îl edităm

Zvonuri

Sunt gata de zvonurile
care curând se vor răspândi
şi gata să le confirm

O să confirm zvonurile care spun
că în cutare şi cutare dimineaţă
sau în cutare şi cutare noapte
am plâns, cu toată fiinţa mea,
pentru o evreică germană
care a venit cu familia ei – o familie
ce mi-a furat ţara

Şi motivul lacrimilor mele
îl las în seama zvonurilor

“Cine-şi mai aduce aminte de armeni?”*

Eu îmi aduc aminte
şi merg în autobuzul coşmarului cu ei
în fiecare noapte
şi cafeaua, de dimineaţă
cu ei mi-o beau.

De tine, ucigaşule-
cine-şi mai aduce aminte?

* “Cine-şi mai aduce aminte de armeni?”, aceste celebre cuvinte ale lui Hitler, evocând masacrarea armenilor de către turci, au avut rolul să câştige susţinerea pentru Holocaust

Camerele de gazare

Nu am o bunică moartă în camerele de gazare
Bunica mea a murit ca majoritatea:
Pe prima nu a ţinut-o inima să
fie martoră la prima intifadă,;
plămânii celei de-a doua au cedat
în vreme ce a doua intifadă era pe terminate.

Bunicilor, nu aţi suferit destul
ca să fim izbăviţi.
Ce nenorocire a fost Nabka?*
Ce groaznic să fii refugiat?
Toate ăstea sunt doar dureri neînsemnate
pentru negrotei ca noi

Mă distrez de unu singur scriind
în camera de gazare

*Nabka înseamnă în arabă “catastrofă”, “dezastru” şi se foloseşte pentru a defini exodul palestinienilor în 1948

Un asin din şaizeci

“Nu mă gândesc deloc când sunt în misiune oficială
şi viaţa mea, cum se ştie
a fost o lungă misiune oficială …”
Asta mi-a spus angajatul, care a primit
Ordinul Măgăruşul Docil
“La fel gâdeşte şi soţia mea
şi copiii
sau norii care ne trec peste casă
Şi nepoţii vor gândi
tot la fel

Fiule, aceste gânduri mă tulbură
gânduri care îmi sar prin cap ca nişte lăcuste.
Îmi aminteşti de mine când
eram un tânăr asin în şaizeci.
Când ascultam Beatels
şi mă gândeam la sinucidere…”

Apoi m-a prins de umăr cu afecţiune
şi şi-a văzut de drum
musculiţe albastre dansau
în jurul ochelarilor lui impunători

(am oscilat în traducere între “asin” şi “mânz”, expresie familiară cititorilor români, prin care se desemnează un bărbat tânăr. am optat pentru prima variantă pentru a fi cât mai aproape de forma originală şi a păstra specificul cultural al zonei)

Mică publicitate


Îmi trebuie un manager strict
şi o secretară dinamică
şi un responsabil cu cafeaua
şi ceaiul
Îmi trebuie un intelectual
şi un poet
şi un şef de clan mafiot
cu care să-mi împart viaţa

Şi, după o vreme, să-mi anunţ
falimentul
aşa cum o fac companiile

Îmi trebuie un servitor
şi un trădător
o iubită care să mă omoare
în bătaie
cu sandalele în baie*:
îmi trebuie o regină
care să mă înşele cu regele.

* în perioada Mamluk din istoria Egiptului (1250-1517), multe din crimele domestice se datorau bătăilor fatale cu saboţi de lemn

Gânduri la statuia lui Talaat Harb*

Cei care nu au statui – nu ştim
unde sunt acum
şi nici unde vor apărea din senin

Aici orice taximetrist sau trecător
te poate conduce în piaţa Talaat Harb
Însă, cum acest om nu a scris niciunul din poemele
pe care le-am memorat la şcoală şi
nu şi-a vărsat tristeţea în muzică,
nu-i pot ajunge la inima de dincolo de bronz
şi nu pot auzi ce încearca să spună
în aceast haos de voci şi claxoane
în timp ce bărbatul care vinde gaz pe bicicletă
loveşte buteliile cu o cheie

Cărţile de istorie sunt confuze
şi noi nu înţelegem nimic altceva
decât zbuciumul compozitorilor
şi suferinţa iubirilor lor pierdute.
Cum pot să-ţi găsesc inima
şi să fiu sigur ca suntem mânaţi de aceeaşi dorinţă
în acest fluviu de oameni?

Priveşte-i cum o invocă
pe “Stăpână Dreptăţii Sociale”
ascultă pâmăntul în dragostea şi mânia lor
ascultă cerul
ascultă cum îmi ridic mâna din această rană

Ca şi tine, ţara mea nu mă aude:
E făcută din bronz
şi eu
nu-i mai ajung la inimă

*Talaat Harb este fondatorul băncii naţionale a Egiptului. Statuia lui domină centrul oraşului Cairo

Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *