Întrebare greşită/ Tony Hoagland

Eşti bine? mă întreabă ea, ridicându-şi sprânceana,
şi eu mă gândesc cât de nedreaptă e întrebarea asta

cum se ridică şi stă suspendată în aer
ca o plăcuţă cu “Bine aţi venit” care luceşte în întuneric;

Eşti bine? e tot ce are de spus
cu linia abia perceptibilă dintre sprâncene care înseamnă preocupare,

şi gura ei care îmi pare uşor moralizatoare
şi mă simt de parcă aş fi căzut de pe bicicletă

şi ea vrea să îmi oblojească genunchiul zdrelit
în apartamentul ei.

Eşti bine? spune,

şi toate curelele de transmisie se pun în funcţiune în interiorul fabricii mele
şi toţi locuitorii mici din mine

renunţă la ce au de făcut, se ridică şi încep să cânte
varianta lor de opt ore din “Mesia Nefericirii mele”

Sunt bine?

Aşa crezusem înainte ca ea să întrebe,
dar acum îmi dau seama că niciodată nu am fost.
Ceva moale şi copilăresc în adâncul meu

De care nu pot scăpa.
Şi totuşi – e întrebarea la care tot răspund.

Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *