Din umbră

“natura, asemenea lui, n-ar trebui fotografiată” termină Gabi Eftimie unul din texte în recent apărutul volum, “nordul e o stare de spirit”, despre care intuiesc că se va vorbi îndelung, fie şi numai pentru că readuce în discuţie conceptul de interferenţă în franje. Dacă la Gabi Eftimie discuţia trebuie pornită de la elucidările/ ocultările între text şi imagine, de la fotografie ca supliment derridean, în cazul lui George Floarea am în vedere doar folosirea în poezie a tehnicilor foto-realiste. Iată începutul volumului său de debut: “pe stinghia unde acum zece ani/ era antena radioului pirat/ unde fratele meu punea muzică/ pentru tot cartierul/ o pasăre cenuşie/ ca toate zidurile oraşului/ se lasă fotografiată de aproape”. Nu e nevoie să cunoşti autorul şi pasiunile sale pentru a realiza că acesta e unul din cele două principii structurale ale volumului. Surprinzător e că, la un an de la apariţie, niciunul dintre critici nu l-a observat, alocându-i atenţia necesară. Ce s-a spus însă despre George Floarea: că e un “debutant cuminte, fără a fi o mare promisiune”, că e autorul unei cărţi “discrete, dar absolut remarcabile”. Fără să am impresia că mă aflu în faţa unei revelaţii (Doris Mironescu), dar nici simţind vreun moment nevoia ca poetul “să apese pedala curajului” (Dan Liviu Boeriu), consider “cântec de leagăn pentru păpuşa cu ploape căzute” un volum cu suficiente zone interesante, ferit de cochetăria din titlu.

Dispoziţia lui George Floarea e a discreţiei poetice. Şi nu a timidităţii. Tocmai de aceea nu văd utilă recomandarea din finalul recenziei “să apese pedala curajului”, pentru că poezia lui Floarea funcţionează cel mai bine pe spaţii mici, cu o amortizare a efectelor care presupune control. “am găsit în curtea din spate/ o piatra mică în formă de inimă/ am pus-o în buzunar/ nu m-a văzut nimeni”, “din gutui/ zboară o pasăre/ nimeni n-o vede”, “eşti păpuşa cu care nu se va juca nimeni/ lângă o scară de zidărie şi nişte găleţi/ folosite la căratul mortarului”. Nu foarte diferite aceste secvenţe de poetica lui Yamamura şi nu datorită serenitaţii contemplative, ci capacităţii de conservare a experienţei refuzate restului. Acest fapt ţine tot de tehnica fotografică prin care se înregistrează, dar se opreşte, încarcerează şi falsifică timpul. Ca într-unul dintre cele mai bune texte, “metamorfoză&transfigurare”, ce merită citat integral: “trenul trece pe lângă o baltă acoperită cu mătasea-broaştei/ mâlul ascunde scheletele unor animale mici// mă gândesc la locurile în care nu am ajuns/ şi în care nici nu cred că am să ajung//ne-au şters de pe faţa pământului vechile case/ ca fotografiile noastre îngălbenite să nu mai poată spune nimic// să-l strâng de gât pe cel deranjat de umbra mea/ să-i sparg dinţii aceluia care îmi arată direcţia// dacă trecutul vine spre mine ca un camion fără frâne/ voi deşuruba totul şi din nimic voi adăuga trupului meu fiorul// de la şi jumatate până la fără un sfert/ nici oră nici zi nici luna nici an”. Susan Sontag în “On Photography” nota că fotografia este “un mijloc de apropiere a realităţii şi un mijloc de a face din realitate ceva desuet”. Despre observarea desuetudinii este şi poezia lui George Floarea: rochii vechi, obiecte uzate (o bicicletă), care şi-au pierdut funcţionalitatea, despre incapacitatea adaptării si ruptură: “sunt singur şi ascult adesea o voce din secolul trecut”. Demersul său poate fi apropiat în arta fotografică de ce face Sophie Calle.

Sunt de apreciat la George Floarea controlul, naturaleţea, transparenţa şi respingerea pozei poetice. Simplitatea, conform lui Doris Mironescu. Multe din întâmplările consemnate pot părea lipsite de magnitudine ca în acest frumos poem: “nu va fi niciun big-crunch în aceasta clipă/ în trupul meu ca într-o barcă fără cârmă/ aştept ziua în care forma asta precară/ o sa dispară/ într-un little-crash/ pe care nimeni n-o să-l observe/ dar mai ales nimeni nu/ o să-l simtă”, textul emanând senzaţia de trăire în nesemnificativ, situându-l pe George Floarea în descendenţa lui Constantin Abăluţă despre care Eugen Negrici spunea în ’85: “rareori, s-a atins un atare nivel al modicităţii şi s-a râvnit mai puţin transgresarea faptelor personale”. Atunci când apare, măreţia e camuflata în ironie (pregătirea pe un poligon se transformă într-o întâlnire cu fiica cea mica a colonelului) rezultând cel mai bun text al volumului, “clipa de glorie”. Şi aici, dar şi în alte poezii, e lăudabilă ariditatea stilistică (fără a o confunda cu un limbaj poetic anost, inexpresiv). Am în vedere cultivarea capacităţii de sugestie prin suspendare “într-o noapte ploioasă/ aş vrea să am puterea de a stinge”, ca într-un lapsus intermitent.

Există însa un risc detectabil în acest volum. Autorul are uneori tendinţa de a proteza textele prin versurile finale. Un exemplu: “caporalul ne-a aliniat/ nu înţelegeam de ce ne scoate/ duminica la instrucţie/ iar când prin faţa noastră/ a trecut fata cea mică a colonelului/ ne-a ordonat să ne dăm jos chipiele/ a întrebat-o care dintre bibani/ ea ne-a privit pe fiecare în parte/ şi-a îndreptat arătătorul către mine/ atunci am privit-o atent/ şi trupul meu încălzit contrazicea iarna// în fiecare săptămână căpitanul burlică/ ne ducea în poligonul ghencea să ne pregătească pentru nato”. Dacă ar fi renunţat la ultimele două versuri, textul nu ar fi fost major afectat, dimpotrivă, se sfârşea în punctul de maxima intensitate expresivă. Îmi pare că la George Floarea apare acestă funcţie represivă (de control textual) a finalurilor. Acelaşi lucru în “cu toate cele şaizeci de cartuşe”, “uzina de apă”. Tot din hipercontrol, Floarea are tendinţa de a introduce rime forţate care nu ajută, ci trag textele în jos. O face fie la începuturi: “atunci unde visele nu au căutare/ e vara doar pentru o zi/ ei sunt pregătiţi pentru sărbatoare/ atunci când închizi ochii”, fie în finaluri prin-un adverb profraza complet inutil şi strict ornamental: “iar şi iar în întunericul camerei da/ te loveşti de pereţi şi cazi pe podea”. E vorba de naturaleţea si transparenţa subminate de aceste blinblinguri pe care cititorul le resimte exterioare, în condiţiile în care autorul dovedeşte că poate scrie făra probleme cursiv si muzical: “pe strada cu uzina de apă/ am fost un zulus/ un mare fotbalist/ unul din glasurile de copii/ ce animau serile de vară”.

Vorbeam la început de folosirea tehnicilor foto-realiste ca prim principiu structural al volumului. Cel de-al doilea îl reprezintă consemnarea viselor. Ca şi Walter Benjamin în “Copilărie berlineză”, George Floarea ştie că visele sunt o cale scurtă spre banal, de care autorul, din fericire, nu se teme. “din multe vise eram aruncat/ în acelaşi fel/ orice aş fi făcut se sfârşeau/ cu o cădere/ de pe o stâncă-n prăpastie/ de pe o clădire pe caldarâm/ dintr-un copac pe pământul zbârcit// chiar şi în visele în care/ nu se arăta niciun semn/ mergeam pe stradă sigur că nimic rău/ nu avea să mi se întâmple/ mă prabuşeam într-o gură de canal/ sau în pivniţa unei vechi prăvălii/ cele mai mari minuni se petrec tot acolo”. E nu numai ce numeşte Benjamin prin Bannkreis, adică cercul magic în care eul care visează şi puterile visului sunt fermecate (gebannt), ci mai ales e vorba de “crepusculul visului” (vezi poezia “panglici negre”): “dimineaţa în care totul pulsa” şi trecerea abruptă de la somn la veghe. Nu trebuie suspectat autorul de comoditate (să ne amintim de Saint-Pol-Roux care, înainte a de a merge la culcare, prindea pe uşa o plăcuţă cu: Le poète travaille). E vorba de tehnică, de accesul şi prin vis (ca şi prin fotografie) la desuetudine si banal. “tehnica încasează pentru totdeauna imaginea exterioară a lucrurilor, ca pe nişte bancnote ce vor fi retrase din circulaţie. Acum mâna mai prinde o dată, în vis, aceasta imagine şi pipăie, în semn de adio, contururile familiare. Apuca obiectele în locul lor cel mai uzat” (Walter Benjamin)

Prin “cântec de leagăn pentru păpuşa cu ploape căzute” aveţi în faţă un volum de debut care, cu unele corecţii, nu-l va face deloc să se jeneze pe autor în timp.

Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *