la panoul de plecări şi sosiri era ionel ciupureanu

i-am zis lui adrian “uite, el e ionel ciupureanu”. am văzut lângă nişte botine cu toc mosorel şi picioare lungi. era tara skurtu. “ea e tara skurtu, din sua” şi am plecat spre clasa întâi unde duhnea şi nu era nici priză. mă simţeam bine (nu plecăm singuri, îmi imaginam că prin tren sunt răspândiţi toţi şi e f mişto să mă gândesc la ei fără să le ştiu feţele), nu eram pesimistă.

pe drum am crezut că murim, trenul scârţâia f tare, aproape să se rupă sub noi, am avut o pernuţă de gât, dar nimic. n-am dormit. pe peron, la sărăţel, a apărut o fată în gri. mergea lent, ca prin aer. “domnu, e sărăţel?” era crepuscul, aproape de vis, rămăseseră doar 2 vagoane, atât, şi noi toţi.

la bistriţa pe peron era ck, f fresh. zice “salut! şifonaţi?” (m-am gândit că arăt oribil). doar noi 2 coborâserăm. “cred că mai sunt” şi au început să apară exact când dinspre dreapta a venit dan coman f agitat. dan coman avea un sacou mişto, zic “mamă, ce înalt e” şi a început să tragă puternic de trolerul nostru. în acel moment a venit mmh, pâinea lui Dumnezeu, el şi partene pâinea lui Dumnezeu sunt, întotdeauna mă blochez în faţa oamenilor buni. “unde e bas?” au întrebat toţi. “a uitat să coboare şi se duce la satu mare”. mmh ne-a dus cu maşina la hotel, mi s-a părut un drum lung, erau doar 3 minute, distanţa maximă în bistriţa. pe drum, adela greceanu mi-a întins mâna şi mmh ne-a întrebat dacă am mai fost pe aici. am zis “nu” şi după, tăcerea. mă uitam după munţi. nu erau.

apoi am plecat în oraş. am văzut o pisică. am mângâiat-o.

la prânz dan coman a băut 3 pălinci (sau mai mult) şi s-a bătut brusc peste frunte. “eşti vegetariană”. i-am zis “nu vă deranjaţi”. mai târziu alerga cu 4 eclere în braţe “mănânc tot, nu vă uitaţi la mine câtamai sunt?” şi arăta. atunci toţi s-au uitat înspre el. “cremeş”, spunea tare dan coman, “noi aşa zicem aici, cremeş”. am dat noroc, doamne ajută. a venit derevlean, s-a pus chiar lânga mine, n-a vrut ciorbă, doar o cafea, era emoţionat, peste 5 ore primea premiul librarul anului, îl înţeleg. coman a zis “lipcanu e f deştept, are 3 facultăţi, filosofie în germană”. abia aşteptam să-l revăd. “unde e iaru?” “e pe drum. zice că ajunge la timp, i-a dat ceciliei 4.5h să-l aducă la bistriţa.” toată lumea calcula viteza cu care vine iaru la bistriţa. ieşea f mare.

Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *