Orașul închis – poezie scrisa de copil

Totul e înclinat ca o bătrână șovăitoare, gârbovită.

Toți ochii strălucesc fixați în așteptarea
lui “când”?

Ici și colo câțiva soldați.
Și numai avioanele amintind că e război.

Crezi orice veste care ajunge la tine.

Casele sunt acum mai pline,
Mirosul atingerii corpurilor,
Iar din mansarde la lumina se strigă nesfârșit.

Aseară m-am plimabt de-a lungul străzii morții.
într-un vagon, se auzeau voci vorbind cu morții.

De ce atâtea marșuri zgomotoase aici?

De ce atâția soldați?

Apoi
o săptămână după
Totul golit.
Un porumbel ciugulind pâine hămesit.
În mijlocul străzii
Murdar si gol
Un dric.

Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *